Ceea ce numim cultura este de obicei un sistem de credinte comune, sanctionate social. Proiectam in afara de noi diferitele noastre credinte. In aceasta obiectivitate se intampla nenumarate coincidente tipice, transformate incetul cu incetul in reprezentari colective.
Un european, cand va intra in relatie cu o serie de manifestari ale mentalitatii asiatice, le va opune reprezentarile sale colective, constituind, in ansamblul lor, cultura sa.
Pe deasupra indivizilor, se formeaza in societate serii de credinte comune, de reprezentari care, depasind sfera individuala, sunt comune la toti indivizii unui grup.
Europenii vad natura intr-un fel, asiaticii in altul, australienii in altul. Intervine in perceptie, un criteriu social care o modifica in sensul sau. Pentru intelectuali si artisti. O. Wilde are dreptate cand spune ca natura se modeleaza dupa arta, adica dupa ochiul care o percepe si care este educat dupa o anume conceptie estetica. Cele mai multe etaloane de masura, fie estetica, fie morala ori logica sunt luate de-a gata din mediul social. Am aratat cu alta ocazie rezultatele la care a ajuns scoala sociologica franceza, in privinta teoriei cunoastere, sociologice. Era vorba acolo de felul cum societatea creeaza reprezentari colective deosebite de reprezentarile individuale. Primele se caracterizeaza prin aceea ca sunt comune unui grup social, ca sunt traditionale, transmisibile de la o generatie la alta, in fine se opun indivizilor cu un caracter de constrangere exterioara.
In societatile primitive aceste reprezentari au o forta deosebita. Lipsit de personalitate, salbaticul percepe lumea exterioara prin modelajul social. Dar chiar si in societatile civilizate, contemporane, influenta acestor categorii sociale e fundamentala. Cati nu gandesc altfel decat in functie de criteriile, de prejudecatile pe care le ofera mediul in care traiesc?
Psihologia traditionala a neglijat cu desavarsire aceste etaloane sociale in judecata. Caracterul lor principal e aprioritatea lor. Ele se impun de catre subiect in mod prealabil experientei. In aceasta privinta kantismul si sociologismul isi dau mana, sunt in deplin acord.
Aceste cateva observatiuni disparate, luate la intamplare din domeniul psihologiei n-au decat un scop: acela de a arata si cu ajutorul altor probe tineretea si actualitatea apriorismului kantian. Un sistem care poate fi vesnic intarit de toate achizitiunile noi ale stiintei, care departe de a fi contrazis, e vesnic confirmat de faptele si teoriile noi, e un sistem de lunga vitalitate. Si fiindca astazi vorbim mai rar sl mai circumspect despre eternitate, a constata ca dupa . o suta de ani, cea ce se gandeste azi e in conformitate perfecta cu ceea ce gandea filozoful german dela Konigsberg, este supremul omagiu. Si ceea ce este interesant nu este numai longevitatea filisofiei kantiene, dar si multilateralitatea, universalitatea sa.
Kantismul are inainte de toate o semnificatie logica. Si vor fi multi filosofi ortodoxi, puristi in abstractiune, pe care ii va enerva, atunci cand e vorba de marele filosof, un alt limbaj de cat acela al teoriei cunoasterii. Multi vor gasi ca justificarea psihologica ori sociologica a apriorismului e, daca nu o impietate, cel putin o deplasare a chestiunii. Credem din contra ca o teorie este cu atat mai geniala, cu cat poate fi demonstrata, pe maximum de cai posibile. Aceasta inseamna ca ea inchide o portiune mai mare din univers, ca oglindeste o infinitate de perspective ale existentei.
In afara de aceasta, orice ar sustine unii comentatori, semnificatia psihologica a kantismului, ni se pare evidenta. Kant nu a tratat problema din punct de vedere psihologic , fiindca in timpul sau aceasta disciplina nu avea inca o formatie bine inchegata. Aceasta nu interzice insa faptelor sufletesti care vin in ajutorul ei sa o confirme.
Am dori, ca din observatiunile de mai sus sa se degaje si o alta concluzie, anume inerenta fenomenului ipoteza oricarei cunoasteri omenesti. Si aceasta poate ca depaseste intru catva kantismul. Intr-un studiu mai vechi, «Hipotezele si limbajul», Domnul I. Petrovici scrie urmatoarele: «Probabil insa ca «Ipoteza nu este numai o etapa a cercetarii fertile, ci este totdeodata o forma constanta a mintii cercetatoarei un act obisnuit al spiritului nostru, un mo-ment psihologic comun tuturora, cand vrem sa stabilim un lucru oricat de mare sau oricat de neinsemnat. Si pentru ca sa trecem, daca se poate, de la recunoasterea utilitatii sale la recunoasterea prezentei sale in orice imprejurare, e bine sa gasim, un element de constatare ceva mai general.
Si domnul I. Petrovici ii gaseste prezenta in una din cele mai generale forme ale activitatii sufletesti, in limbaj: «Dar afara de aceste indicatii, interventia regulata a hipotezei — atata vreme nesocotita de logicieni, faptul ca dansa e intim legata de manifestarea cugetarii noastre, o mai marturiseste dupa a mea parere si o obsteasca forma linguistica, daca ii dam interpretarea cea mai justificata.
Limbajul este opera anonima a masselor si oglindeste psihologia generala. Forma lingvistica ce oglindeste rolul covarsitor al ipotezii in practica gandire, prezenta afirmarii suspendate inaintea asertiunii definitive este, credem, particula: da, corelatul particulei .
Acesta a fost si scopul nostru: ceea ce dovedeste domnul I. Petrovici pentru limbaj, noi am cautat sa-1 aratam pentru perceptie, reprezentare, ratiune. Am incercat sa aratam credinta ca ipoteza fundamentala a relatiilor intre subiect si lumea. inconjuratoare.
Prin aceasta se poate stabili unitatea dintre cunostinta si stiinta. Ceeea ce efectuiaza cu metoda si rabdare un savant in laborator, atunci, cand dupa o serie de garantii, emite o ipoteza, o face si cel mai umil dintre oameni, inconstient si cu mult mai rapid, in chiar actul perceptiei. Dupa cum Mr. Jourdain a lui Moliere facea proza fara sa vrea, tot asa fiecare din noi, intr-o anumita privinta, face stiinta fara sa stie. Stiinta nu e altceva decat reproducerea incetinita si asigurata de anumite precautiuni a actului de cunoastere. Si aici si acolo domina ipoteza. Acolo stabilirea ei e mai mult sentimentala, aici bazata pe o serie de coincidente sistematic observate. Motivatiunea e deosebita, natura actului e insa aceeasi. De la perceptie la reprezentare si de la aceasta la ratiune si stiinta este deplina unitate. E acelas proces care evoluiaza perfectionandu-se, adaugandu-si elemente mai complete, controlandu-se pe sine. Interpretarea psihologica a teoriei cunoasterii kantiene ne indreptateste sa o credem.
Psihologie si viata
Descoperitorii in domeniul tehnic au o soarta cu mult mai buna decat cei din domeniul moral. Omenirea e mai recunoscatoare acelora care ii perfectioneaza cornfortul, decat fata de cei care ii atrag atentia asupra . legilor care domina lumea sufletului. Pe cei dintai ii individualizeaza, le retine numele aparte cu onoruri mari. Cei din urma sant inglobati intr-o serie oarecare, fac parte dintr-un grup intreg, inecati adesea in anonimat pur. Se stie precis ce se leaga de numele lui Watt, Ampexe, Edison, Hertz. E greu de legat insa de un anumit nume descoperirile morale. Secolul al XIX-1 ea a dezvaluit pe nesimtite sufletul. Atunci s-au creeat stiintele morale. Nemtii le numesc stiinte «sufletesti» Geisteswissenschaften, alaturi de cele fizice, exacte. Punctul de vedere psihic a inceput sa apara peste tot.
Literatura, arta, morala, medicina, istoria toate presupun un substrat sufletesc. Putine fenomene, putine lucruri care nu sant susceptibile de a suporta dupa ele calificativul psihologic». Dar ca sa existe o stiinta a psihologiei, a trebuit mai intaiu sa existe fapte psihice, adica obiceiuri, deprinderi de autoobservatie, de observatia altuia, de analiza de surprindere a seriilor sl regularitatilor sufletesti.
A trebuit sa apara deci, in moravurile omenesti inaintea unei speculatii psihologice, o conduita psihologica. Daca o asezam pe aceasta in fata vietii, e legitim sa ne intrebam care e motivul pentru care a aparut, deoarece, nimic inutil nu se naste in domeniul vietii. O asemenea intrebare ne lasa, insa, de la inceput, nedumeriti. Biologic nimic mai absurd decat conduita psihologica a autoanalizei ori a observatiei celuilalt. Viata trebuie traita, nu observata. Demult s-ar fi stins omenirea, daca oamenii in loc sa lucreze, sa iubeasca, sa lupte s-ar fi oprit in drum, apucati de curiozitate ca sa surprinda in tovaras ori adversar, nu stim ce trasatura de caracter, o pasiune ascunsa, sau daca, ceea ce este si mai grav, s-ar fi coborat in ei la fiecare actiune ca sa vada ce mobil anume a determinat-o.
Natura momentului sufletesc adica primul factor se reduce la felul cam sunt evocate imaginile ce ar putea sa insoteasca un rationament. De natura lor depinde si formarea rationamentului, cu sau fara concursul lor.
In primul rand, cand imaginile unul lucru sunt prea slabe ca puncte de reper, gandirea se va efectua fara ajutorul lor sau cu franturi alterate si foarte vagi din ele. Cand ma gandesc de ex. la o localitate vazuta in copilarie de care aproape nu-mi mai aduc aminte si sunt silit sa pronunt o judecata asupra ei voi gandi cu putine imagini daca nu fara ele.
De asemenea am observat ca daca pronuntam o judecata asupra unor lucruri prea familiare, adica cand imaginile sunt prea cunoscute efectuam in mod mecanic o gandire fara imagine. Gandirea fiind sigura de existenta acestor imagini si considerandu-le prea iute, aproape nu le observa si lucreaza in mod automat trecand prea repede asupra lor. Deci imaginile prea slabe, ca si imaginile prea tari sunt motive aproape egale care dispenseaza gandirea de concursul acestora.
Afara de acestea, cand gandirea e silita sa lucreze repede, astfel ca sa nu piarda un fir conductor sau un sir sistematic de idei, aproape ca nu intrebuinteaza imagini. Am observat ca de cate ori urmaresc un curs sau o conferinta care se desfasura prea repede sunt silit sa gandesc si sa pricep fara imagini. De asemenea cand se pronunta un discurs sau sa citeste ceva cu glas tare, pentru auditor gandirea lucreaza prin ea singura automat fara imagini.
E de observat ca o trasatura comuna acestor imprejurari ca daca gandirea este silita sa se accelereze dintr-o cauza oarecare ea lasa de o parte povara imaginilor si continua singura mai departe drumul sau. Astfel toate cazurile de accelerare ale gandirii sunt indirect si cauze ale gandirii fara imagini. De asemenea toxicele inteligentei si excitantele medicale: opiul, alcoolul, eterul etc, probabil ca influenteaza suficient asupra aparitiei gandirii fara imagini. Ar fi poate si util si interesant de facut un studiu asupra corelatiilor dintre aceste excitante si aparitia gandirii fara imagini. La intrebarile care le-am facut catorva persoane asupra faptului daca au reprezentari cand judeca in stare de betie mi-au afirmat ca gandirea le vine dintr-o data cu o iuteala neobisnuita si fara prea multe reprezentari daca nu deloc. Desigur afirmatia e cam problematica, data fiind neputinta de a se observa suficient in stare de betie.
Afara de natura unor momente ca cele citate mai sus, care determina o gandire fara imagini, spuneam ca aceasta poate fi cauzata in al doilea rand de temperamentul special al celui ce gandeste. Ribot e primul care a observat ca marii mistici au facut apologia unei gandiri pure.
Misticul are gandirea, fara sa aiba viziunea imaginilor ce o insotesc. Iata marturisirile unei mistice citate de Ribot, M-me de Guyon: «Le caractere de ces paroles est de se faire entendre a l'ame sans Fmtermediaire des sens interieurs par la penetration directe de Fenteridement», sau ale lui Cardinalul Bona: «La voie de Dieu retentit dans le silence de Fame non a travers Ies oreilles du corps, ni par Fimagination, mais par la vertu toute spirituelle de Fentendement».
Ribot mai citeaza si pe celebrul Swendenborg. La mistici rationamentul e mai mult o afacere de sentiment. E sentimentul efectuarii de relatii intre doua necunoscute. — Acest sentiment singur intereseaza, restul, adica datele gandirii sunt indiferente.
Ca si misticii, matematicienii de profesie au reusit probabil sa aiba ganduri fara imagini. Totusi nu se poate sti daca si acestia n-au viziunea cifrelor.
In orice caz, acest capitol nu se poate azi elucida asa usor. El este intreg de facut. Ne vor trebui marturisirile de introspectiune ale matematicienilor, care vor trebui sa fie si putin psihologi, ca sa stie sa se observe. Altfel de premise logice nu putem afirma nimic. Tot asa si despre procesul mental al metafizicienilor care lucreaza cu notiuni abstracte.
In fine o a treia categorie de temperamente inclinate catre gandirea fara imagini sunt aceia pe care-i numeste Binet tipuri inconstiente. E cunoscut cazul lui Poincare sau acel al lui F. de Curei studiat de Binet. Ambii capatau solutiile cautate printr-un rationament inconstient. Dar si in viata de toate zilele partea acestui rationament inconstient nu e mica. In calculele marunte in intuitiile practice rationamentul inconstient e un factor indispensabil determinata de cele cateva momente citate mai sus si de aceste cateva specii de temperamente personale gandirea fara imagini apare ceva mai rar in viata de toate zilele de cum apare gandirea cu imagini.
Totusi si una si alta isi disputa rolurile, si una si alta se succedeaza la intervale aproape proportionate pe scena constiintei. Astfel, orice atitudine exclusiva care sustine existenta numai a unei din aceste doua feluri de gandiri e exagerata. Dar daca gandirea poate exista si fara imagini daca raportul intre ele nu e ceva necesar, atunci care e explicatia conexiunii dintre ele, in baza carei necesitati vitale aceste doua fenomene sufletesti deosebite ca natura, s-au alaturat?
Ca sa putem pricepe natura si explicarea care vom da-o gandirii fara imagini, va trebui sa privim un moment istoria evolutiva a facultatilor de cunoastere. Incontestabil ca in aceasta privinta, cel mai elementar mod de cunoastere e cel imediat, modul de a cunoaste prin senzatii si imagini disparate. Prezentul imediat este cunoscut prin astfel de imagini, care odata sterse din constiinta nu se mai pot mentine si dau loc altora. E un mod de a cunoaste anarhic si inco-herent, la care jocul imaginilor e determinat numai de excita tea din afara.
Ceva mai tarziu se constitue un mod mai complicat : acela al asociatiei dintre imagini. Imaginile se cheama si se resping dupa asemanari sau deosebiri.
Gandirea apare ceva mai tarziu. Forma ei elementara nu e decat o asociatie ceva mai larga si mai lesne de facut. Ea nu poate opera decat cu ceea ce ii furnizeaza simturile, adica cu imagini, fiindca un proces biologic de adaptare stramta nu-i permite o desprindere mai larga de mediul ambiant.
Incetul cu incetul procesul de adaptare devine mai variat, imaginile se inmultesc, gandirea incepe a lucra cu ele mai repede, ca cu orisice lucru sigur si banal. De unde la inceput gandirea dibuia si in aceasta dibuire imaginea o ajuta sa se orienteze, acum gandirea capata prin repetitie agilitatea si dibacia unui instinct; Ea se infaptueste asupra imaginilor cunoscute, trece asupra lor asa de iute, incat aproape ca nu le ia in consideratie. Cu timpul, acest proces, daca-1 putem numi de instinctvare a gandirii, leapada din ce in ce cortejul sau imaginativ si isi extrage materialul din inconstient.
Numai atunci cand gandirea gresea in unul din rezultatele sale, atunci alerga la protectia imaginilor ca sa-si precizeze mai bine directiunea. Ganditi-va ca totdeauna cand gresim, cand facem o lacuna de judecata si trebue sa reincepem rationamentul de la capat, acest rationament va fi totdeauna insotit de imagini fiindca ne muncim sa controlam prin imagini veracitatea acelei gandiri.
Astfel nu ni se pare ca e hazardat sa afirmam aici ca imaginile nu servesc decat ca un control al gandirii si ca deci gandirea insotita de imagini e semnul unei neputinte de functionare. Aceasta ni se pare concluzia si explicarea cea mai fireasca dupa excursul pe care l-am facut in domeniul problemei. Cortejul de imagini ce insoteste o gandire este stalpul pe care ea se mentine. O gadire sigura de sine nu ar intrebuinta niciodata in desfasurarea ei imagini.
Imaginea daca putem utiliza comparatia este contramarca gandiri, cotorul ei de control. Numai din neputinta de a cunoaste lumea exterioara, gandirea si-a anexat cursul si concursul imaginilor. Din contra gandirea fara imagini este semnul unei independente, deci a unei forte si a unei victorii, este semnul unei functiuni care prin repetitie si exercitiu se poate satisface pe sine si gaseste in ea insasi elementele dezvoltarii sale.Din acelasi motiv trebuie sa ne-o reprezentam ca o ultima si cea mai superioara functie sufleteasca. Abia prin ea, rationamentul si-a atins autonomia lui.
|
Seriile de teste pentru al doilea an.
Seria XI. — Teste pentru lunile 1-3 clin al doilea an.
1. Freaca bastonase unul de altul, bate, trage cu urechea.
2. Sta drept, fara sa fie sustinut.
3. Merge, fiind sustinut si tine un obiect in mina.
4. Se preteaza la un joc, organizat, cu mingea.
5. intelege o invitatie.
6. isi aminteste, dupa 3 minute, de continutul disparut al unei cutii.
7. isi aminteste, dupa 3 minute, de un puisor disparut.
8. Imita apasarea unei mingi prevazuta cu un puisor.
9. Introduce cuburi unul intr'altul, sau le scoate.
10. Apuca prajitura, in oglinda.
Descrierea testelor pentru lunile 1-3 din al doilea an.
— Freaca bastotiase unul de altul, bate, trage cu urechea. — Copilul primeste doua bastonase, goale in interior. Unul are o lungime de 38 cm., un diametru exterior de 2 cm. si un nod in mijloc, pentru ca al doilea bastonas sa nu poata fi introdus decit numai pina la jumatate. Al doilea bastonas, care serveste la introducerea lui in primul, are o lungime de 25 cm. si un diametru de 1 cm.
Materialul necesar testelor: oglinda, cartonul colorat, tabloul cu figuri, mingea, tabloul fara sens si tabloul cu sens, bastonasele. Copilul este lasat sa se joace timp de cinci minute si este observat in acest timp. — Copilul freaca bastonasele unul de altul, sau le bate unul de altul .
Seria XI.
Teste pentru lunile 1-3 din al doilea an
2. — Sta drept, fara sa fie sustinut. — In cazul cind, in timpul experimentelor, copilul nu sta pentru un moment drept, atunci el este provocat sa se ridice, sau este ridicat cu atentie, dar fara sa i se dea prilejul sa se tina de ceva. in cazul cind aceasta situatie este gasita, sau provocata, copilului i se da drumul. — Copilul sta un moment drept, fara niciun fel de sprijin.
3. — Merge, fiind, sustinut si tine un obiect in mina. — in timp ce copilul are un obiect in mina si se gaseste linga scaun, linga grilajul patului etc, — experimentatorul il cheama la dinsul. — Copilul merge, fiind sustinut si tine, in acelasi timp, un obiect in mina.
4. — Se preteaza la un joc, organizat, cu mingea. — Copilul este asezat intr-un colt al patului si i se rostogoleste de mai multe ori o minge de guma, cu un diametru de 12 cm. si cu o greutate de 100 grame. — Copilul asvirle experimentatorului mingea inapoi jocul trebue repetat de citeva ori.
5. — intelege o invitatie. — In timpul probelor, experimentatorul adreseaza copilului urmatoarele patru invitatii: ,,Scoala-te", „Culca-te", ,,Vino la mine", ,,Da-mi mie asta", — fara sa insoteasca invitatia cu vreun gest oarecare. — Copilul raspunde la doua din cele patru invitatiuni.
6. — isi aminteste, dupa 3 minute, de continutul disparut al unei cutii. — Pentru acest experiment, este necesara aceiasi cutie-cub fara capac, care a fost descrisa la seria X, 4. Mai este, apoi, nevoe de urmatoarele obiecte: doua butoiase de lemn, care pot fi desfacute; unul este cenusiu, inalt de 5 cm. si cu un diametru de 3 cm., iar celalalt este de lac galben, inalt de 3 cm. si cu un diametru de 1 cm.— Imediat linga copil se aseaza cutia, cu deschizatura in jos si este lasata acolo timp de 30 secunde; in cazul cind copilul ridica cutia, atunci i se ia din mina si este asezata din nou, ca mai inainte.
Dupa 30 secunde, cutia este intoarsa cu deschizatura in sus si se pun inauntru cele doua butoiase, — dar incet, pentru ca procesul sa poata fi exact observat de catre copil. Dupa aceasta, experimentatorul trebue sa aiba grija ca micutul sa se preocupe intensiv de cutie si de continutul ei: scoate butoiasele, le pune la loc, agita cutia ca sa zornae s. a. m. d.. Cutia si continutul ei, sunt lasate copilului timp de un minut. Apoi, i se ia totul si timp de 3 minute (timpul de latenta), copilul este ocupat cu altceva. Dupa scurgerea acestor 3 minute, copilului i se aseaza din nou dinainte cutia cu gura in jos, ca la inceput, dar fara obiecte. Copilul ia imediat cutia in mina, o intoarce, cauta in ea, sau o scutura; exprima mirare ca obiectele nu se gasesc in cutie si priveste intrebator la experimentator.
7. Isi aminteste, dupa 3 minute, de un puisor disparut. — Se utilizeaza aci o minge violeta de guma, cu un diametru de 6 cm. si cu o deschizatura circulara de 1,5 cm. diametru, cu o linie rosie imprejur. Cind mingea este apasata, din interior sare, prin deschizatura, un puisor galben, inalt de 4 cm. ; daca nu se mai apasa, puisorul dispare in interior. Mai este, apoi, nevoe de o minge la fel, dar fara puisor — Copilului i se da mingea cu puisor si i se arata jocul, timp de 1 minut. Apoi, i se ia jucaria si este ocupat cu altceva un timp de latenta de 3 minute, pentru ca, dupa scurgerea acestui interval, sa i se dea mingea, dar pe aceea fara puisor. — Copilul, fata de absenta puisorului (atunci cind apasa pe minge), arata foarte clar mirare; apasa pe minge si priveste intrebator la experimentator, sau prin camera; cerceteaza cu degetul, orificiul. Acesta este un test de memorie.
8. — Imita apasarea unei mingi prevazuta cu un puisor. — Experimentatorul da copilului mingea cu puisor, jucarie descrisa anterior la tema 7 si cauta sa-1 invete, timp de 1 minut,
apasarea mingei, apasind si conducindu-i mina. — Copilul apasa mingea fara ajutor, asa cum i s-a aratat.
9. — Introduce cuburi unul intr-altul, sau le scoate. — Cele sase cuburi care au mai fost descrise si utilizate (seria X, 6), sunt introduse unul intr-altul si se aseaza, astfel dispuse, inaintea copilului. Timp de 5 minute, copilul este observat in jocul sau cu aceste cutiii. — In acest interval, copilul scoate cel putin un cub, sau il face sa cada afara, pentru a-l introduce, apoi, din nou. Scoaterea si introducerea cuburilor, trebue sa aiba loc fara sa i se fi aratat copilului aceasta.
10.— Apuca prajitura, in oglinda. — O oglinda de mina, de 18/13 cm., cu o margine de metal si o bucata de prajitura, sau cozonac, sau Keks. Oglinda este tinuta in fata copilului la o departare de 15 cm. ; iar prajitura este tinuta linga capul copilului, in asa fel ca ea sa se vada in oglinda si sa fie vazuta de copil numai prin oglinda, dar fara ca el sa banuiasca unde se gaseste intr-adevar prajitura. Copilul intinde mina spre oglinda, ca sa apuce prajitura. Este suficient ca acest gest sa fie facut o singura data, caci experienta a aratat ca multi copii observa, dupa prima incercare, ca ei nu pot reusi si se multumesc sa priveasca oglinda.
In seria a XI-a, fiecare tema este socotita noua zile.
1. Observa o sfirleaza in actiune (obiect in miscare)..
2. Paseste nesustinut.
3. Stind drept, nesustinut, ridica un obiect.
4. Se intoarce catre adult, pentru a cere lamuriri.
5. intelege o interdictie.
6. isi aduce aminte, dupa opt minute, de continutul disparut al unei cutii.
7. isi aduce aminte, dupa opt minute, de puisorul; disparut.
8. Imita bataia tobei cu doua betisoare.
9. Prefera un tablou cu figuri, unui carton colorat. 10. Cauta prajitura sub o cutie careia i s-a schimbat locul (observarea schimbarii localizarii).
Descrierea testelor pentru lunile 4-6 din al doilea an.
— Observa o sfirleaza in actiune (obiect in miscare). Experimentatorul utilizeaza o sfirleaza colorata, de tinichea,, cu un diametru de 10 cm. si inalta de 7 cm, putind sa se invirteasca aproximativ 90 secunde. Sfirleaza este pusa in miscare pe un scaun, linga. pat. Copilul priveste sfirleaza cu atentie, sau cu mirare.
2. — Paseste nesustinut. — Copilul este asezat pe parchet si este chemat de catre experimentator, aratindu-i-se o jucarie, sau o prajitura. Copilul paseste catre experimentator, fara sa se sprijine de ceva.
3. — Stind drept, nesustinut, ridica un obiect. — Copilul sta drept, pe parchet, iar la picioarele sale este pusa o jucarie mica, sau o prajitura. Daca copilul nu ridica obiectul in mod spontan, atunci el este provocat la miscare cu invitatia : „Da-mi mie asta". — Copilul ridica obiectul, fara sa cada si fara sa se sprijine.
4. — Se intoarce catre adult, pentru a cere lamuriri. — Copilul este asezat pe asternut si i se da sa tina o oglinda. Copilul isi priveste chipul in oglinda, cauta cercetator in jur si priveste mirat sau intrebator spre experimentator.
5. — intelege o Interdictie. — Copilului i se da mai multe jucarii si experimentatorul se ocupa de copil timp de 5-10 minute. Una din jucarii este pusa ceva mai laoparte, dar putind fi ajunsa de mina copilului. Cind copilul priveste la aceasta jucarie, atunci experimentatorul o manipuleaza vizibil. Daca copilul vrea sa apuce jucaria, experimentatorul o trage inapoi, spunind: „Asta nu se poate! Asta este oprit!" — Manevra se repeta atita vreme cit copilul vrea sa apuce jucaria. — Copilul intelege interdictia, nu mai intinde mina la jucarie, ridica miinile si le trage inapoi la amenintarea experimentatorului; arata, intr7un fel oarecare, ca a inteles interdictia.
6 si 7. — isi aduce aminte, dupa 8 minute, de puisorul si de continutul disparut al unei cutii. — Se procedeaza la fel ca in testul de memorie din seria Xl-a , numai ca, de data aceasta, timpul de latenta este de 8 minute.
8. — Imita bataia tobei cu doua betlsoare. — In patul copilului, se aseaza o toba de tabla cu un diametru de 16 cm. si inalta de 8 cm, impreuna cu doua betisoare lungi de 16 cm., cu un diametru de un cm. si cu capetele putin rotunjite. Experimentatorul asteapta un minut pentru ca subiectul sa inceapa singur sa bata toba cu betisoarele. Daca aceasta nu se intimpla, ceea ce
este foarte frecvent, — atunci i se arata copilului jocul si i. se da toba si betisoarele. Copilul bate toba cu ambele betisoare.
9. — Prefera un tablou cu figuri, unui carton colorat. — Copilului i se da un carton (16/23 cm.), pe care este lipita o hirtie lucitoare de o singura culoare. Dupa un minut, sau chiar mai devreme, cind copilul nu mai arata interes pentru carton, acesta este inlocuit cu un tablou cu figuri : un carton de 16/23 cm. cu fondul rosu stralucitor ; pe acest fond rosu, se lipesc diferite figuri din hirtie lucitoare colorata). — Copilul arata mult mai mare interes pentru tabloul cu figuri si se ocupa de e 1 mult m a i intensiv, decit de cartonul colorat simplu; pe acesta, el il manipuleaza numai, pe cind cartonul cu figuri este privit cu atentie, i se pipae contururile.
10. — Cauta prajitura sub o cutie careia i s-a schimbat locul (observarea schimbarii localizarii). — Copilul sta pe asternut. inaintea lui se aseaza, unul linga altul, doua cuburi de aceiasi marime, unul rosu (seria XI,9) si unul albastru (seria XI, 6), cu deschizatura in jos, sub unul dintre ele ascunzindu-se o prajitura, sau o bucatica de cozonac. Toate aceste operatiuni trebuesc astfel executate, incit copilul sa le poata privi cu atentie. Apoi, cuburile si prajitura sunt schimbate : cubul care a fost la dreapta este pus acum la stinga, iar cel care a fost la stinga, sta acum la dreapta. Cuburile sunt suficient departate unul de altul, pentru a nu se permite copilului sa le ridice in acelas timp. — Copilu intinde mina spre cubul sub care se afla cozonacul si il ridica. Pentru a se evita succesul intimplator, copilul trebue sa deslege tema de cel putin trei ori; de fiecare data, prajitura este ascunsa sub alt cub.
Seria XIII. — Teste pentru lunile 7-12 din al doilea an. (De la 1 an si 6 luni, — pana la 1 an, 11 luni si 29 zile).
1. Se urca pe un scaun.
2. joc, schimbator, cu ceasul (intelegerea ordinelor).
3. Numeste obiectele.
4. Isi aduce aminte, dupa 17 minute, de continutul disparut al unei cutii.
5. isi aduce aminte, dupa 17 minute, de puisorul disparut.
6. Uneste (pune unul intr'altul), doua bastonase.
7. Cind cladeste, aseaza cuburi unul peste altul.
8. Priveste o constructie terminata, — a altuia.
9. Trage la sine un obiect, servindu-se de un bat
10. Recunoaste un tablou.
Descrierea testelor pentru lunile 7-12 din al doilea an.
1. — Se urca pe un scaun. — Copilul este asezat inaintea unui scaun si in partea de sus a rezematoarei se tine o prajitura. Experimentatorul se apleaca, ingenunchiaza in asa fel, incit sa usureze copilului catararea. — Copilul se catara in sus si sta. drept pe scaun.
2. — Joc, schimbator, cu ceasul. — Experimentatorul tine, un timp oarecare, ceasornicul, sau un cronometru, la urechea dreapta a copilului si spune incet: „tic-tac" ; apoi, pune ceasul la propria sa ureche stinga. Dupa aceasta, experimentatorul da copilului ceasul si intreaba (a) : „Unde este tic-tac?" ; apoi cere, aratind la propria sa ureche (b) : „Arata-mi tic-tac!" — La intrebare (a), copilul pune ceasul la urechea sa; iar la cerere (b), tine ceasul la urechea experimentatorului .
3. — Numeste obiectele. — Daca in timpul aplicarii seriei de teste, copilul nu numeste spontan un obiect zarit, sau daca nu numeste un obiect pe care il doreste, — atunci experimentatorul provoaca aceasta reactiune, prin aratarea unor obiecte cunoscute si dorite de catre copii (minge, papusa etc), intrebind: „Ce este asta?", sau „Ce vrei tu?" — Copilul numeste cel putin un obiect.
4 si 5. — isi. aduce aminte, dupa 17 minute, de puisorul si de continutul disparut al unei cutii. — Testul de memorie este acelas ca la seriile XI (tema 6 si 7) si XII (tema 6 si 7), — numai ca acum, la seria XIII-a, timpul de latenta este de 17 minute.
6. — Uneste (pune unul int-'altul), doua bastonase. — Situatia de experienta, este aceiasi ca la seria XI, 4. — Copilul pune unul linga altul bastonasele, sau incearca, cel putin, sa faca aceasta (le desprinde, de pilda).
7. — Cinci cladeste, aseaza cuburi umil peste altul. — Copilului i se dau cuburile care au fost utilizate la seria XI,3. Intr-un rastimp de 5 minute, copilul aseaza doua. (sau mai multe) cuburi, unul peste altul.
8. — Priveste o constructie ier minata, — a altuia.Servindu-se de aceleasi cuburi (seria XIII, 7), experimentatorul cladeste un turn, in fata copilului. — Copilul priveste cu atentie constructia terminata.
9. — Trage la sine un obiect, servindu-se de un bat. — Un betisor de la toba (seria XII,8), este pus in patul copilului si acesta este lasat sa se joace cu ei. Apoi, se apropie un scaun de grilajul patului si se pune in functiune sfirleaza (seria X11,1). Sfirleaza trebue astfel asezata, incit copilul sa nu ajunga la dinsa cu mina. Daca copilul se afla in spatiul grilaj, atunci sfirleaza este invirtita pe podea. Copilul face eforturi sa prinda cu mina sfirleaza, dar apoi
incearca sa si-o traga cu ajutorul betisorului.
10. — Recunoaste un tablou. — Copilului i se da un tablou fara sens pe un carton cenusiu, de 16/23 cm., se lipesc mai multe bucati de hirtie lucitoare, de aceeasi culoare, dar fara ca ele sa reprezinte ceva. De obicei, copilul il priveste pe toate partile si apoi il da curind la o parte, sau il manipuleaza. Dupa un minut, i se da copilului tabloul cu „surioara pe un carton cenusiu, de 16/23 cm., se lipesc cam aceleasi bucati ca mai sus, dar care reprezinta o femeie. Copilul recunoaste tabloul si il trateaza, vizibil, cu totul altfel decit pe cel fara sens; copilul arata cu degetul pe tablou, sau pe figura, femeia si priveste, zimbind, la experimentator. Copiii care pot deja sa vorbeasca, caracterizeaza tabloul cu expresiile „Mama", „Papusa", „Sora" s. a. m. d.. Daca experimentatorul ii cere sa-i arate pe „mama", „tata" etc, atunci copilul arata tabloul cu femeia.
In seria XIII-a, fiecare tema este socotita 18 zile.
c) Seriile de teste pentru al treilea pina la al cincilea an.
Seria XIV. — Teste pentru al treilea an. (2,0-3,0)
1. Incheie nasturele.
2. Are intelegere sociala la un joc determinat.
3. Reia sortarea, atunci cind i se cere.
4. Vorbeste de lucruri absente.
5. Gaseste doua, din trei obiecte ascunse.
6. Repeta 4 silabe (doua cuvinte).
7. Imita activitatea construirii.
8. Construeste o cladire.
9. Ia prajitura de pe o mobila, ajutindu-se de un scaun.
10. Aseaza corect patru forme.
Descrierea testelor pentru al treilea an.
1. — Incheie nasturele. — Un ursulet, lung de 25 cm., este imbracat cu o jacheta fara mineci. Haina aceasta este prevazuta cu un nasture de 20 milimetri diametru si cu o chiutoare de 30 milimetri diametru. Copilului i se cere sa incheie haina. — Copilul incheie haina.
2. — Are intelegere sociala la un joc determinat. — Copilului i se da un ursulet (seria XIV.l), o cutie si o carte, — pentru a se juca in mod liber. Dupa citva timp, experimentatorul ii da o sticla din plastilina (a se vedea in figura 34, linga ursulet), spunindu-i: „Iata, ai aci o sticla". Copilul foloseste obiectul intr-un sens anumit, determinat, adica aseaza ursuletul pentru culcare, sau ii da sa bea.
3. — Reia sortarea, atunci cuid i se cere. — In fata copilului, experimentatorul goleste o cutie (20/14/8 cm.) in care se gaseau, nesortate, o suta foi patrate de carton galben si o suta foi rosii (a se vedea in figura 34; latura patratului este de 4 cm.).
La stin ga si la dreapta cutiei, experimentatorul mai aseaza cite o cutie (20/14/4 cm.) mai joasa (sau capace de cutie) si provoaca pe copil sa sorteze cartonasele, aratindu-i si spunindu-i: „Aici trebue sa punem pe cele rosii si aici pe cele galbene". — Copilul intelege, prinde principiul de ordonare si, dupa ce s-a saturat de joc consimte sa reia sortarea, prin noi provocari, de cel putin trei ori.
4. — Vorbeste de lucruri absente — In decursul experimentelor, experimentatorul incearca sa provoace la copil exprimarea, prezentarea verbala a reprezentarilor.
Posibilitati: 1) povestirea spontana a copilului („Mos Craciun a adus jucarii, nu?") ;
2) raspuns la intrebari din partea experimentatorului, de pilda: „Ce a adus copilul Isus?", „Ce face mama acasa?" — Se mai pot pune intrebari, sau sunt comunicari spontane la privirea cartii cu imagini.
3) Cind, la inceputul experimentelor, copilul a primit un obiect pentru care a aratat un viu interes, — atunci este posibil sa i se aminteasca prin intrebari noi. — Conteaza orice exprimare verbala clara a reprezentarilor.
5. — Gaseste doua, din trei obiecte ascunse. — Pentru acest experiment este necesar un dulapior-magazin, material care serveste pentru cercetarea memoriei reprezentative; sunt 15 sertare (de farmacie) cu dimensiunile 6/8,5/2,5 cm., asezate in trei rinduri de cite cinci. In partea din fata a fiecarui sertar, este un mic buton-miner, care faciliteaza deschiderea si inchiderea. — Sertarele sunt numerotate, in interior experimentatorul retine in. minte, din vreme, aceasta numerotare.
Pe partea din fata a sertarelor, se lipeste hirtie colorata, stralucitoare: verde deschis (i), rosu (2), alb (3), brun (4), albastru deschis (5), auriu (6), albastru mijlociu (7), roz (8), galben (9), negru (10), albastru inchis (11), portocaliu (12), argintiu (13), violet (14), cenusiu inchis (15).
1 2 3 4 5
6 7 ! 8 9 10
li 12 i 13 14 15
La acest dulapior se adauga : o minge, o papusa, o perie si un peste; marimea acestor obiecte, trebue sa fie asa fel, incit ele sa poata incapea in sertare. In fata copilului, experimentatorul pune papusa, mingea si peria in sertarele 3, 6 si 15 ale dulapiorului-magazin. Apoi, arata incaodata obiectele, prin scoaterea lor din sertare (in aceiasi ordine). Dupa aceasta, experimentatorul cere copilului sa-i arate obiectele. Daca, prima oara, copilul nu stie locurile obiectelor, atunci ei este corectat; eventual, este intrebat de 3-4 ori si corectat, daca este nevoe. Apoi, dulapiorul-magasin este indepartat. Dupa 20 minute el este adus iarasi si copilului i se cere sa scoata obiectele ascunse. — Din primul gest, copilul cauta corect doua, din cele trei obiecte, in adevaratele sertare.
6. — Repeta 4 silabe (doua cuvinte). — Experimentatorul da copilului sa priveasca tabloul I (24/30 cm.) cu imagini: o papusa, o minge, o pisica fugind, un dine alergind, un copil cu trompeta, un copil cu toba— Cu prilejul privirii acestui tablou, experimentatorul ii spune copilului patru silabe, cu referire la tablou si cere copilului sa le repete. Daca, la primul exemplu, copilul nu le repeta de buna voie, atunci experimentatorul repeta acelasi exemplu, a doua sau a treia oara. Daca copilul repeta, aceasta nu este socotita drept o dezlegare a testului, ci abia rezultatele unui al doilea si al treilea exemplu care se intrebuinteaza.
Silabele sunt urmatoarele:
a) Pusa mica.
b) Mita fuge.
c) Bubi bate.
Copilul repeta, corect, cel putin unui din aceste trei exemple — sau oricare alte patru silabe —, dupa. ce i s-a spus o singura data.
7. — Imita activitatea construirii. — Pentru acest experiment, precum si pentru altele, sunt necesare noua pietre de constructie, colorate de diferite forme: doua pietre de 10/4/4 cm., doua pietre de 10/2/4 cm., o piatra de 5/4/4 cm., doua pietre de 5/2/4 cm. si doua pietre semirotunde de 10/4/4 cm. — Experimentatorul cladeste, in fata copilului, o cruce, din trei pietre. Dupa ce copilul a privit opera si dupa: ce a fost intrebat daca ar putea face si el asa ceva, constructia este stricata si i se da copilului cele trei pietre, pentru a reconstrui ceeace a vazut mai inainte. Acelas proces, se repeta, la construirea unei scari din trei pietre. Copilul reuseste cel putin una din cele doua constructii.
8. — Construeste o cladir . — Timp de 5 minute, copilului i se lasa pietrele de cladit (de la, numarul 7), pentru a se juca in mod liber. — Copilul aseaza, combina pietrele, cel putin odata, orizontal si vertical, sau ridica o constructie bidimensionala.
9. — Ia prajitura de pe o mobila, ajutindii-se de un scaun. — Pe o mobila oarecare (scrin, comoda etc), se aseaza o prajitura. La o departare mica, se afla un scaun, un exemplu de organizare a acestui experiment).
Prajitura trebue sa fie astfel asezata, incit ea sa fie vazuta de copil, dar sa nu poata fi ajunsa decit cu ajutorul scaunului, care, mai intii, trebue tras aproape. Dupa ce totul este pregatit, experimentatorul ii spune copilului sa-si ia prajitura. — Copilul misca (impinge) scaunul la locul potrivit, se urca pe el si isi ia prajitura.
10. — Aseaza corect patru forme. — Experimentatorul utilizeaza o scindura, groasa de 0,5 cm., lunga de 26 cm. si lata de 17 cm.. in aceasta scindura, sunt taiate patru forme geometrice: un triunghi echilateral cu latura de 6 cm., un semicerc cu un diametru de 7 cm., o cruce cu bratele egale care au 2 cm. in latime si 6 cm. in lungime si un romb cu latura de 5,5 cm. si 4 cm. inaltime. Scindura in care sunt taiate aceste forme, este fixata pe o alta scindura, groasa tot de 0,5 cm. Figurile se pot aseza cu usurinta, in locurile taiate.
Plansa este golita in fata ochilor copilului si ea i se lasa timp de 3 minute, pentru joc liber (asa cum ii place). In cazul cind copilul nu aseaza formele, in mod spontan, in locurile lor, atunci experimentatorul le aseaza dinsul si goleste plansa incaodata, abtinindu-se sa provoace pe copil. — Copilul claseaza formele, in taeturile corespunzatoare.
Fiecare tema din seria XlV-a este calculata 36 zile. Ordinea de aplicare :
8 7 10 3 5 6 4 1 9 2.
|
Teste de psihologie
Joi, 04 Noiembrie 2010 13:50 | 
Scris de claudia | 
| 
| 
