Psihologie online

Pentru triarea situatiilor de viata care prilejuiesc copilului conduite cu semnificatie simptomatica, a fost necesar, din partea autorilor metodei de psihologie online, un efort experimental de foarte lunga durata. Astfel, au fost observati prin intermediul termenului de psihologie online cite 24 ore, 69 copii cu virste pina la un an, 16 copii din al 2-lea an si cite patru copii din al 3-lea, al 4-lea si al 5-lea an; totul a fost completat cu numeroase experimente executate asupra copiilor mici tot prin intermediul termenului de psihologie online. Aceste observatiuni au fost, totusi, considerate doar ca o cunostinta prealabila, ca un inceput. Testele de psihologie online au fost in peermanenta revizuite si perfectionate prin aplicari individuale, iar experimentele prealabile au fost foarte numeroase. Destul de tirziu, prin eliminare continua, s-a precizat metoda de fata pe baza de psihologie online. Astfel, numai pentru primul an au fost probate 67 experimente variate; in al 2-lea an, s-au probat 32 experimente.

Au avut, apoi, loc experimentele principale de psihologie online. Daca, in prima faza de constituire a metodei de psihologie online, fiecare test a fost aplicat separat copiilor, de data aceasta o serie intreaga (de zece teme) a fost probata pe un copil. Fiecare serie de teste de psihologie online a fost experimentata pe trei virste: cea reala (biologica), una anterioara si una posterioara, iar copiii au fost alesi din straturile sarace ale populatiei, fiind totusi examinata si o serie din gradinitele de copii ale orasului Viena.
Fiecare serie, ramasa intr-o anumita forma in urma experimentelor preliminare, a fost probata pe un numar suficient de copii. Astfel, seriile pentru primul an au fost aplicate unui numar de 220 copii. Cele pentru al doilea an s-au experimentat cu 125 copii. Celelalte serii au fost aplicate la 95 subiecte. Afara de aceste experimente, au mai fost alesi 210 copii pentru ,,Etalonare”.

Pentru realizarea acestei metode, eforturile au fost impartite, metoda aparind ca un rezultat al unei colaborari intre Charlotte Biihler-Hildegard H etzer si Liselotte F rankl, Kciethe WoIf, Irmgard Gindl, Ludwig Koller, Maria Maudry.
Punctele de vedere teoretice si precizarile experimentale ale acestor teste de psihologie online care, uneori, au constituit, ele insile chiar, probleme care au fost discutate in studii separate si prealabile, revin unui numar de cercetatori, dintre care, in afara de cei deja amintiti mai sus, retinem pe Buh Ier, Ripin, Watson, Beaumont, Spielmann, Loewenfeld, Wislitzky, Mabel, Gesell, Guemsey, Jervis, Klein, Zweigel, Spiegel, Binet Simon, Adelberg, Terman, Beyrl, Pintner Paterson.
Studiile preliminare, teoretice si experimentale, care stau la baza metodei de fata cu teste de psihologie online, au aparut, in majoritatea lor, in „Zeitschrift fur Psychologie", in „Zeitschrift fur Kinderfor-schung", in „Quellen u. Stud. z. Jugendk". etc, precum si in lucrarile mai ample ale lui Terman, Biihler (Karl si Charlotte), Gesell, Watson, Binet si lista poate continua.

Fiecare serie de teste se compune, asadar, din 10 teste diferite.In ceea ce priveste virsta pentru fiecare serie de cite zece teste, Biihler si Hetzer, din experimente au constatat ca, in primul an de viata, fiecare luna se caracterizeaza prin noi comportamente fata de luna precedenta, dar numai pina la noua luni, cind se socotesc cite doua luni odata; in primul an sunt, astfel, zece trepte de virsta. In al doilea an sunt trei trepte: 1-3 luni, 4-6 luni, 7-12 luni, adica prima jumatate de an este formata din doua trimestre, iar a doua jumatate este luata ca o unitate. De la al 3-lea la al 5-iea an, se socotesc trei trepte, adica pentru fiecare an o treapta de virsta (2-3, 3-4, 4-5).
In general, aceste serii de teste corespund virstelor biologice (VB) ale copilului, adica virstelor reale. Aceasta metoda prescurtata, se utilizeaza atunci cind experimentatorul nu are decit foarte putin timp pentru examinare prin aceste teste de psihologie online ceea ce se intimpla des in practica. In capitolul B, la sfirsitul fiecarei prezentari de serie, se gasesc subliniate, de catre noi, cifrele acelor teme care pot fi utilizate ca metoda prescurtata.
Se accentueaza, insa, ca metoda prescurtata nu ofera decit o analiza, o judecata sumara asupra copilului si rezultatele nu pot fi nicidecum determinate conform indicatiilor din capitolul E.
In nici un caz metoda prescurtata nu poate inlocui metoda completa a celor zece teme.
Din testele specificate pentru fiecare din cele 16 serii, autorii au ales, la fiecare serie, pe cele 4-5 mai semnificative, construind, astfel, o metoda prescurtata de examen.

a) Seriile de teste pentru primul an.
Seria 1. Teste pentru prima luna.
(De la una zi la 31 zile).
1. intoarcerea capului la atingerea obrazului (reactiune la hrana).
2. Apucarea, stringerea obiectelor cu care vine in contact.
3. Linistire la schimbarea pozitiei.
4. Linistire la sgomot usor.
5. isi fixeaza ochii catre o lumina scazuta.
6. Reactiune de privire catre umbre.
7. Miscare de fuga la atingere jenanta.
8. Reactiune globala nespecifica la jenarea cu cartonul.
9. Ridicarea, pentru scurt timp, a capului, copilul fiind culcat pe pintec.
10. Deschiderea gurii, dupa pierderea isvorului de hrana.
Descrierea testelor pentru prima luna.
1. Intoarcerea capului la atingerea obrazului. Cu degetul aratator, experimentatorul atinge obrazul copilului. Daca aceasta atingere nu provoaca nici un fel de reactiune din partea copilului, atunci experimentatorul repeta experienta, mingiind, chiar, usor, obrazul cu degetul.
Experimentul reuseste atunci cind copilul intoarce capul, indiferent daca este spre mina experimentatorului sau in alta directie. Pe linga intoarcerea capului, copilul face miscari cu gura, deschide gura. Solutia corecta (reactiunea) nu este insa orice miscare a capului sau aceea a suptului, ci intoarcerea capului.
2. Apucarea, stringerea obiectelor cu care vine in contact. Experimentatorul isi pune degetul sau in palmile copilului, im mina deschisa a copilului. Copilul apuca degetul de indata ce i s- a atins mina si il tine strins.
3. Linistire la schimbarea pozitiei. In timp ce copilul sta culcat in patul sau, tipa si face miscari suparate este necesar sa se astepte o asemenea situatie),experimentatorul il ridica in sus si il tine putin aplecat (unghiul de 45 grade). pe bratul sau. — Copilul se linisteste cind este ridicat in sus, sau imediat dupa schimbarea pozitiei.
4. Linistire la zgomot usor. Experimentatorul se foloseste de de o zornaitoare, ojucarie de copil mic, care pe o parte este alba pe cealalta rosie; lunga de 18 cm.; diametrul mingei este de 8 cm.. In starea de suparare a copilului, experimentatorul agita zornaitoarea, aproape de pat. Copilul se linisteste, in timpul sgomotului, sau dupa incetarea lui.
5. Isi fixeaza ochii catre o lumina scazuta. Experimentatorul are la indemina o lampa de buzunar, de forma, lunguiata, cu o putere de 25 volti, pe care o tine in cimpul vizual al copilului, la un metru departare. Camera este in usoara obscuritate; obscuritatea se poate obtine punindu-se un postav fie pe grilajul patului, fie pe bratul liber al experimentatorului. Pentru citeva secunde, ochii copilului se fixeaza catre lumina.
6. Reactiune ele privire catre umbre. Experimentatorul se apleaca astfel deasupra patului, incit umbra sa acopera cimpul de vedere al copilului; apoi, se misca lent intr-o parte. Ochii copilului ramin atintiti asupra umbrei care se misca. Experienta se repeta altadata, pentru a se evita solutiunile intimplatoare.
7. Miscare de fuga la atingere jenanta. Experimentatorul imita gestul stergerii nasului, plimbind pe la nasul copilului, dar fara sa-i atinga narile, o bucatica de vata. Copilul, care isi tinea capul linistit inainte de inceperea experientei, cauta sa scape de atingerea bucatii de vata, prin miscarea capului. Iar copilul, care isi agita deja capul inainte de experienta, isi accentuiaza subit miscarile, sau schimba directia miscarilor capului. In cazuri neclare, se repeta experienta, dar altadata.
8. Reactiune globala nespecifica la jenarea cu cartonul. Un carton alb si subtire si indoit la mijloc este pus de catre experimentator pe fata copilului, dar in asa fel incit indoitura cartonului sa fie chiar pe nas. Copilul face miscari vii, agintandu-si si capul. Miscarile se pot observa din oscilatiile cartonului.
9. Ridicarea, pentru scurt timp, a capului, copilul fiind culcai pe pintec. Liber in miscarile sale, copilul este asezat pe pintec cu miinile indoite de o parte de alta a capului; fata atinge patul. Experimentatorul poate interveni, pentru a corecta pozitia. Copilul ridica in sus capul, pentru un moment.
10. Deschiderea gurii, dupa pierderea isvorului do hrana.Copilul se hraneste, cu biberonul sau la sin. Dupa citeva minute de supt, biberonul i se ia, sau gura ii este indepartata de sin. Copilul isi agita capul spre biberon, sau spre sin si cauta sa-1 prinda cu gura deschisa (daca aceasta experienta nu este posibila se cer informatiuni lamuritoare de la mama sau ingrijitoare).

< Anterior