Psihologie

Psihologia este stiinta care studiaza comporamentul uman, inclusiv functiile  de ordin psihic si procesele mentale precum inteligenta, memoria, perceptia, precum si experientele interioare si subiective precum sunt sentimentele, sperantele si motivarea, procese fie constiente, fie inconstiente. In cadrul acestei activitati psihologice exista cateva categorii analizate: continutul de ordin psihic, functiile de ordin psihic, mecanisme de ordin psihic, sferele sau straturile de natura psihica si tipologiile de ordin psihologic. In psihologie sunt adoptate diferite terapii. Una din aceste terapii este cea experimentiala, care utilizeaza metode rationale si de natura stiintifica  pentru descrierea si  intelegerea  cauzelor  si a proceselor precum memorarea, comunicarea, perceptia, invatarea. Inca de la inceput psihologia a realizat investigatii din punct de vedere calitativ pentru a determina anumite caracteristici ale personalitatii umane.

Exista un capitol in psihologie care furnizeaza informatii  despre valorificarea calitativa si cantitativa a rezultatelor. In randurile care urmeaza va vom enumera  cateva informatii despre interpretarea de acest gen in cazul personalitatii unui copil.
Utilizind anumite principii si tehnici se obtin indicatii despre  normalitatea, anormalitatea sau supranormalitatea unui copil. Insa, ceea ce este important de retinut este amanuntul ca, pentru a valorifica just o indicatie de avansare, sau de arieratie, este mai intii necesar sa se precizeze ce semnificatie are, pentru virsta de viata, care se stabileste prin calcule si experimente, diferenta care exista intre virsta biologica si virsta de evolutie. Si astfel, o valoare absoluta de 19 zile, de pilda, va avea cu totul alta semnificatie daca ea este constatata la un copil in varsta de  5 ani, decit daca ea este observata la un copil de 5 luni. Pentru a prilejui o valorificare justa, BuhIer si Heizer exprima rezultatele experimentelor nu ca o diferenta intre virsta biologica (VB) si virsta de evolutie (VE), ci acesti cercetatori fac calculul in analogie cu alti coeficienti de inteligenta , al unui coeficient de evolutie Q E.
Astfel, QE = VE : VB.
Este, asadar, vorba, aci, de un raport intre virsta de evolutie (VE) si virsta reala, biologica (VB). Iar QE numit coeficient de   evolutie se   dobindeste  prin  simpla   impartire a valorii VE la VB, dupa ce, bineinteles, aceste doua valori (VE si VB) au fost transformate in zile, fiecare luna socotindu-se 30 zile, iar un an 365 zile. Din aceste exemple reiese ca atunci cind QE este mai mare decit 1, se poate vorbi de o avansare in structura; cind insa QE este mai mic decit 1, atunci experimentatorul trage concluzia despre o arieratie. Iar daca QE este 1, atunci VB corespunde exact lui VE.
Insa, nu orice deviatie de la 1 poate fi socotita, in mod categoric, ca o avansare, sau inapoiere. Sunt valori care cad in domeniul „normalului", desi ele, categoric luate, ar indica o avansare sau inapoiere. Experimente numeroase, in variate medii, vor hotari limitele respective.
Biihler si Hetzer indica, provizoriu, drept domeniu al normalului, valorile cuprinse intre 0,9 — 1,1.