Ribot si Le Bon au demonstrat faptul ca exista si o logica diferita scotand in evidenta caracterul ei subtil, difuz si in acelasi timp greu de a fi stapanit. Insa ei nu au aratat un lucru important, acela ca logica sentimentelor poate avea un rol foarte important in adaptarea individului in lume.

Astfel persoana jucandu-se cu logica afectiva, va putea sa-si dezvolte o capacitate extrem de necesara in cadrul adaptarii oricarei situatii de-a lungul vietii. In timp aceasta abilitate va putea evolua in talent si chiar in aptitudine.

Oamenii sunt obisnuiti sa raporteze totul la gandire, tratand totul din punctul de vedere ala intelectualului, si punand gandirea pe primul loc, ignorand aspectele sentimentale, fara sa-si dea seama ca acestea sunt foarte importante si ca il conduc din umbra. De ce omul raporteaza totul la gandire, chiar si afectivitatea care este total diferita? De ce am invatat sa judecam totul  cu capul nu si cu inima? Pana si termenul "a judeca" este asociat mintii. Lucrul acesta s-a intamplat evoluand, omul indepartandu-se de trairi, emotii, ori sentimente. Omul a inceput sa le considere neimportante chiar fiindu-i rusine ca le are.

Ribot spunea ca punem valoare prea mare pe cuvinte limitandu-ne trairile si sentimentele la ele, eludand intr-un final complexitatea imensa a celor din urma. Respingand afectivitatea vom deveni mult mai vulnerabili decat daca am accepta-o.

Din acest punct de vedere , conceptul de Inteligenta Emotionala este raportat bineinteles tot la inteligenta. Defapt exista o contradictie in interiorul acestui concept. Dar probabil banalitatea gandirii i-a determinat pe cei doi autori sa raporteze afectivitatea la logica si inteligenta. Deasemenea daca nu exista termenul de comparatie, nu puteau arata diferentierile facute. Cei doi insa, au descris aceste concepte folosindu-se de gandire, de intelect, astfel era imposibil ca aceste concepte sa se numeasca in acest fel. Ribot spunea ca exista logica in afectivitate, asa cum Goleman spunea ca inteligenta exista si in cazul afectivitatii.  Ribot si Goleman nu au descris afectivitatea si rolul pe care o are aceasta in viata omului, neraportata la alte elemente psihice si aceasta tocmai din cauza ca limbajul ei este foarte subtil si nu poate fi descifrat si compus in totalitate de cuvinte. Ar fi mai bine daca am inlocui denumirea de inteligenta emotionala cu abilitate emotionala, care pare mai indicata uitandu-ne la caracteristicile lui. De asemenea si Goleman dar nu numai el, foloseste de cele mai multe ori conceptul de abilitate emotionala. Numele de inteligenta emotionala il folosea numai cand vroia sa scoata in evidenta diferentierile fata de inteligenta academica.

H. Gardner, profesor la Harvard, arata in 1983 in cartea sa "Frames of mind" si in 1993 in "Multiple intelligences", arata ca exista mai multe tipuri de inteligente: cea lingvistica, logico-matematica, spatiala, corporala, muzicala, interpersonala, intrapersonala, naturalista. Stern si Leopold spun ca QE-ul (coeficientul de emotie) se refera la capacitatea de a empatiza, de a judeca si de a avea relatii cu alte persoane.

In 1992 Reven Bar-On doctorul Universitatii din Tel Aviv a stabilit si el componentele IE dupa care se alcatuiesc clustarii EQ:

Aspectul intrapersonal: constientizarea propriilor emotii, optimism, respect, autorealizare, capacitatea de a te implica in cautarea unor scopuri, independenta, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale;

Aspectul interpersonal: empatie, de a intelege si aprecia sentimentele altora, relatii interpersoanle, responsabilitatea sociala;

Adaptabilitate: rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate;

Controlul stresului: toleranta la stres, controlul impulsurilor;

Dispozitia generala: fericire, optimism;

Acesti factori in numar de cinci, care compun inteligenta emotionala este masurata cu ajutorul coeficientului de emotionalitate care ne face o idee despre tipul de individ care cunoaste succesul in viata.