Cu acelasi spirit, insa din alt punct de vedere se prezinta doctrinele asa numite metafizice. Un grup de cercetatori s-au grupat in jurul. societatii engleze pentru studii psihice, prezidata de psihologul Myers. In Franta astfel de gandire, telepatie, spiritism, etc s-au intreprins in special de fiziologul si psihologul Ch. Richet 'in voluminosul sau «Traite de Metapsychie». El a cautat sa dea o baza pozitiva si in acelasi timp, o interpretare filozofica a fenomenelor de telepatie si spiritism. In America, de asemeni,o multime de societati s-au constituit in aceleasi scop. Ele studiaza cu o neinchipuita ardoare firul misterios al acestor curioase fenomene. Pana in prezent nici o ipoteza mai satisfacatoare, nu le face acceptabile in domeniul stiintei pozitive. Ele raman prin obscuritatea si, adesea, sarlatanismul lor, in marginea stiintei propriu zise.


Iata starea actuala a cunostiintelor si a teoriilor despre inconstient. Numai dupa analiza lor rapida, putem trece mai departe, aratand care trebue sa fie interpretarea satisfacatoare si 'xplicatia comprehensiva a acestor fapte sufletesti asa de disperate trebuie interpretate faptele sufletesti inconstiente.
Dupa analiza teoriilor emise pana acum asupra naturii inconstientului, ne ramane campul liber, pentru a privi cu ochi nepreveniti acest fenomen psihic. Dar mai inainte de toate, cateva cuvinte prejudiciale asupra terminologiei psihologii contemporani obisnuesc sa deosebeasca doua grade de psihism inferior: subconstientul si inconstientul Cel dintai ar fi un grad mai atenuat de constiinta. El ar cuprinde terenul imediat invecinat constiintei, compus din starile de distractie (nu auzim, de pilda tic-tacul ceasornicului cand suntein preocupati de o problema grava), de reverie, de sugestie. E o constiinta ceva mai inferioara, mai degradata, care asteapta prima ocazie ca sa navaleasca in cea principala. In acest fel concepe acest fenomen, acel care 1-a botezat astfel, Pierre Janet, cat si cei care au reluat aceasta terminologie, W. James, Myers, Jastrow. Numai Freud face exceptie, numind aceasta stare, dupa cum am vazut, preconstient Inconstientul insa, ar fi o stare, nu de semiconstiinta, ci de absenta totala de constiinta. El. s-ar gasi in starile de somn, de lesin, de dementa, de epilepsie.
Dupa cum se vede, diferenta aceasta e mai mult de grad. E o deosebire de mai mult ori de mai putin, cantitativa, nu calitativa. Natura fenomenului e aceiasi si intr-un caz si in celalat. Dar, fiindca ceea ce ne intereseaza in acest studiu, este mai ales, natura fenomenului si nu gradul sau de complicatie ori de tensiune, am intrebuintat intentionat acesti doi termeni ca sinonimi anul pentru altul.


De asemeni, nu vom tine seama nici de distinctia intre inconstient dinamic si static. Am vazut mai sus, cand am vorbit de cazurile de inconstient latent activ, cum trebuesc interpretate aceste fapte.
Pe de alta parte, daca consideram functia, momentul in eare se exercita asupra constiintei influenta psihismelor inferioare, trebue sa ajungem la concluzia ca absolut toate formele de inconstient se desfasoara in mod dinamic. Conceptia actuala asupra tuturor fenomenelor psihice e o conceptie activa. Viata noastra sufleteasca e o continua, transformare, e vesnica transfuzie, o neancetata interdependenta a factorilor psihici intre ei. A deosebi un punct de vedere static si unul dinamic, in studiul acestor fenomene, ni se pare a pleca de la o abstractie gratuita.. Toate formele de incostient ne apar obiectiv ca curente de influente, ca un manuchi de forte care actioneaza de la o zona sufleteasca la alta. Daca ne e permisa o analogie luata din stiintele fizico-chimice, raportul dintre constient si inconstient trebue identificat unui fenomen de osmoza, mai precis, de endosmoza si exosmoza. Poate fi vorba in astfel de conditii de un punct de vedere static ? Utila, poate, atunci cand e vorba de o expunere mai didactica, o asemenea distinctie trebue privita ca abstractie inutila, indiferenta, cand e vorba de a determina natura fenomenului, aceeasi in toate formele de inconstient. De aceea ne vom permite ca, in consideratiile de mai jos, sa neglijam aceste doua puncte de vedere, sa le indentificam, plecand de la ipoteza unei naturi omogene a faptelor inconstiente.


Lasam deoparte, pentru moment, orice teorie relativa inconstient, si facem «fcabula rasa» de orice interpretare oferita pana acum si sa revenim la faptele schitate in prima parte a acestui studiu. Fie ca e vorba de inconstientul functional, de automatismul psihologic ori de inconstientul afectiv, se poate degaja un caracter comun tuturor acestor categorii. Fiecare forma, de inconstient, pe deasupra variatiilor auxiliare pe care le prezinta, ne apare ca o activitate psihica veche, primitiva, achizitionata de mult in istoria rasei ori a individului, Corespunzand inca in cateva cazuri la unele necesitati, in altele, pastrata doar ca o supravietuire, ca un reziduu al unei utilitati trecute. Structura sufleteasca a omului normal actual nu trebuie privita ca ceva dat. Din contra, conceptia evolutionista, care concepe organizatia psihica intre continua transformare de la simplu la complex, trebuie considerata din ce in ce mai legitima si mai conforma cu faptele.
Diferite tipuri de organizatii psihice, de la primitivul societatilor australiene, ori de la idiotul innascut, pana la nevropatii atinsi de isterie si infranare, pana la omul normal din zilele noastre, ne indreptatesc sa tindem catra conceptia unei multiplicitati, de structuri sufletesti catre filiatia si gradarea lor ierarhica. Aceleasi etape se pot deosebi si in viata copilului. Succesiunea lor in ordinea evolutiva pare uniforma in directia eterogenitatii si a complexitatii crescande.
Viata sufleteasca a animalelor complect inferioare contine un singur element, reflexul. Aceea a idiotului inascut prezinta deja un .progres, fiindca este condusa de perceptie. Reflexul este o declansare, o explozie aproape instantanee, mecanica, provocata de o excitatie oarecare.



Perceptia e ceva mai mult: e amanarea reactiei pentru a fi combinata cu un element de memorie, in vederea, unei adaptari mai adecvate la o situatie data.In scara evolutiei apar si alte fenomene psihice mai importante. Marele psiholog francez Pieire Janet, distinge in ordinea complicatiei crescande, urmatoarele etape, pe care evolutia vietii sufletesti le-a achizitionat incetul, cu incetul:

1) faza reflexa (la animalele inferioare);
2) faza perceptiei (la idiotul inascut, la' copil in primii ani) ;
3) faza intelectuala simpla, caracterizata prin aparitia judecatilor elementare;
4) faza sociala cu aparitia conduitelor sociale;
5) faza pitiatica in care apare credinta;.
6) faza rationala cu aparitia judecatii logice si silogistice;
7) faza experimentala caracterizata prin achizitionarea conduitelor stiintifice experimentale
8) faza artistica cu aparitia conduitelor estetice, cautarea individualului, a specificului, a mobilitatii si schimbarii, Pierre Janet gaseste ca nici unul din tipurile superioare de mai sos nu sunt reductibile la cele inferioare.

Desigur ca clasificati a psihiatrului francez e arbitrara. De ce tocmai opt tipuri de evolutie sufleteasca si nu. mai multe? Dupa ce criteriu au fost fixate ele? Intrebari la care raspunsul e greu de dat. Ceea ce ne intereseaza insa, e metoda si conceptia diviziei de mai sus. Aceasta ni se pare indreptatita. Viata sufleteasca se transforma imbogatindu-se. Fiecare epoca noua inseamna achizitionarea unui alt element psihic. Sufletul omului modern e desigur mult mai bogat si mai complex, decat al primitivului ori al copilului

< Anterior		Următor >