Cabinete psihologice Cluj-Napoca


Exista in prezent in tara noastra o industrie destul de dezvoltata a cabinetelor psihologice. In prezent exista o serie de cabinete de renume care va pun la dispozitie mai multe servicii si produse in sprijinul dumneavoastra. Printre aceste cabinete se numara si celebrele cabinete psihologice Cluj-Napoca care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultimii trei ani, in ciuda crizei financiare cu care ne confruntam. Aceste cabinete psihologice Cluj-Napoca au o istorie simpla dar cu valoare. Un bun terapeut din Cluj-Napoca s-a decis sa deschida un cabinet psihologic pentru a putea oferi pacientilor un spatiu confortabil si placut desfasurarii terapiei. Ulterior acest terapeut a cunoscut o recunoastere de exceptie, lucru care l-a determinat sa se asocieze cu un alt specialist pentru a putea face fata numarului mare de solicitari. In timp cabinetul deschis nu mai era incapator. Din acest motiv a deschis alte cabinete psihologice Cluj-Napoca atat in Cluj-Napoca, cat si in judet si in imprejurimile apropiate. Faima acestor cabinete psihologice Cluj-Napoca a fost posibila datorita rezultatelor pozitive de exceptie pe care serviciile si specialistii acestor cabinete psihologice Cluj-Napoca le-au inregistrat. In cadrul listei de servicii pe care aceste cabinete psihologice Cluj-Napoca vi le ofera se numara si cateva teste de personalitate pe care le puteti realize atat pentru dumneavoastra cat si pentru membrii familiei. In randurile care urmeaza va vom arata cateva etape ale unui test pentru determinarea personalitatii copiilor.



Seria VI. — Teste pentru a ºasea Lunã.
1. Schimbînd privirea, distinge un obiect din mediul înconjurãtor.
2. Deosebeºte sticla, de pãpuºa de gumã.
3. Apucã cu o mînã un obiect, pe care îl priveºte.
4. Fiind culcat pe spate, se elibereazã de scutecul care îl jeneazã.
5. Fiind culcat pe spate, îºi ridicã în sus capul ºi umerii.
6. Ajutat, — se ridicã.
7. Redã expresiile prieteneºti ºi de supãrare ale feþii.
8. Reacþioneazã negativ, atunci cînd i se ia jucãria.
9. Aºteaptã un eveniment care a fost mult observat. 10. Opune resistenþã, atunci cînd se incearcã sã i se ia jucãria.

Descrierea testelor pentru a ºasea lunã.
1. — Schimbînd privirea, distinge un obiect din mediul înconjurãtor. — Experimentatorul aºeazã o zornãitoare (seria 1,4), înaintea ochilor copilului, cam la 25 cm. depãrtare. — Copilul priveºte mai întîi la zornãitoare, apoi la mediul înconjurãtor; din privirea lui, reese cã el distinge, îºi evidenþiazã jucãria, aratã cã a-ceasta este ceva care se deosebeºte de mediul înconjurãtor. Uneori, copilul îºi plimbã privirea, de la zornãitoare la mediul înconjurãtor.
2. — Deosebeºte sticla, de pãpuºa de gumã. — Experimentatorul se serveºte de o sticlã-biberon, pe care o umple cu un lichid fãrã miros ºi neprimejdios (soluþie de benzol, de pildã) , sticla este astupatã cu un dop, iar peste dop este pus biberonul, pentru a nu se vedea dopul (a se vedea în figura 2, în mijloc). Sticla aceasta trebue sã semene în totul (formã, mãrime, culoare, nivelul lichidului în sticlã) cu sticla din care, în mod obiºnuit, se hrãneºte copilul; deaceea, este preferabil sã se utilizeze chiar sticla respectivã. Sticla este expusã, timp de 30 secunde, în cîmpul visual al copilului. Dupã aceasta se face o pauzã de 30 secunde ºi i se aratã copilului, în loc de sticlã, pãpuºa de gumã (seria IV, 5). — Reacþiunile sunt diferite: la privirea sticlei, copilul reacþioneazã cu deschiderea gurii, cu miºcãri de supt; cu întoarcerea cap u 1 u i î n t r' o parte etc.; 1 a privirea pãpuºii, nu are reacþiunile care sunt caracteristice situaþiei de h rãnire.
3. — Apucã cu o rnînã un obiect, pe care îl priveºte. — O zornãitoare (din figura 2) este þinutã aproape de copil, la o distanþã la care el poate ajunge cu mîna.—Copilul apucã zornãitoarea cu o rnînã ºi o împresoarã cu degetele. Testul este rezolvat chiar dacã copilul apucã cu ambele mii ni, servindu-se de degete.
4. — Fiind culcat pe spate, se elibereazã de scutecul care îl jeneazã. — Aceiaºi tehnicã ºi aceiaºi poziþie ca la seriile 11,7 ºi V, 5. — Copilul se elibereazã, trãgînd scutecul de pe cap, cu mîinile.
5. — Fiind culcat pe spate, îºi ridicã în sus capul ºi umerii. — La acest test, experimentatorul utilizeazã un clopoþel de masã, cu un diametru de 7 cm. ºi cu o înãlþime totalã de 13 cm. ; clopoþelul are o sfoarã de 80 cm. (a se vedea în figura 2, dreapta, lîngã zornãitoare). — Copilul este culcat pe spate, liniºtit. Experimentatorul apropie clopoþelul dinspre picioarele patului, pînã cînd îl aduce în cîmpul visual ºi apoi îl miºcã iarãºi spre picioarele patului (dacã, în momentul experimentului, copilul are în mînã un obiect, atunci acel obiect este utilizat pentru test, fiind miºcat cãtre piciorul patului). — Copilul îºi ridicã în sus capul de pe aºternut. Deseori, îºi ridicã ºi umerii, împreunã cu capul; este însã suficient sã-ºi ridice capul (reacþiunea aceasta poate fi observatã, de cãtre experimentator, în timpul aplicãrii seriei de teste).
6. — Ajutat, se ridicã. Copilul este culcat pe spate; experimentatorul îl apucã de ambele mîini ºi îl trage în poziþia de ºedere. — Copilul îºi ridicã umerii ºi aratã strãduinþa de a sta drept. Testul nu este rezolvat, în cazul cînd copilul lasã sã-i cadã înapoi capul.
7. — Redã expresiile prieteneºti ºi de supãrare ale feþii. — Experimentatorul se apleacã deasupra copilului, îºi apropie faþa la 25 cm., vorbindu-i ºi rîzîndu-i prieteneºte timp de 30 secunde. — Apoi, deodatã, îºi schimbã tonul, îºi încreþeºte fruntea ºi vorbeºte mîniat, timp de 30 secunde. — Copilul reacþioneazã la schimbarea subitã a expresiei experimentatorului; la expresia 'prieteneascã, cu rîs ºi cu miºcãri expresive pozitive; la expresia de dojana, copilul are miºcãri negative) expresive.
1) Copilul de 3 ºi 4 lunji nu-ºi diferenþiazã, însã, reacþiunile; fie cã este vorba de o expresie, prieteneascã a feþii, fie cã adultul se încruntã, — copilul reacþioneazã positiv. La 5, 6 ºi 7 luni, copilul suferã sugestia expresiei feþii adultului, pentru ca de la 8 luni sã rãspundã cu miºcãri per-'sonale, scãpând de sub influenþa directã a sugestiei expresiei. De la 8 luni, copilul „interpreteazã" ºi „înþelege" situaþia ca un joc ºi are reacþiuni proprii.
8. — Reacþioneazã negativ, atunci cînd i se ia jucãria. — In timp ce copilul manipuleazã o jucãrie, i se ia deodatã jucãria din mînã. — Copilul exteriorizeazã neliniºte ºi are miºcãri expresive negative.
9. — Aºteaptã un eveniment care a fost mult observat.— înaintea ochilor copilului, experimentatorul face miºcãri sgo-moioase cu mina, sau, mai bine, utilizeazã o broascã de tinichea (2 jum. cm. lungã ºi 1 cm. latã; a se vedea în figura 2, între coada lingurei ºi inelul zornãitoarei), pe care o ascunde în mînã; prin apãsare, obiectul face un sgomot caracteristic. Experimentatorul îºi miºcã degetele în faþa ochilor copilului. Dupã ce a deºteptat interesul copilului la acest sgomot repetat, experimentatorul înceteazã ºi îºi þine mîna liniºtitã. — Chiar dupã ce sgomotul s'a sfîrºit, copilul priveºte cu atenþie mîna, îºi întinde braþul ºi cautã sã apuce mîna.
10. — Opune resistenþã, atunci cînd se încearcã sã i se ia jucãria. — Copilului i se dã o jucãrie în mînã (un inel mare de celuloid, de pildã) ºi este lãsat sã se joace cu ea cîteva minute. Apoi, deodatã, se încearcã sã i se ia obiectul din mînã. — Copilul opune resistenþã experimentatorului, care vrea sã-i ia jucãria;

< Anterior		Următor >