Psihologie


Psihologia este stiinta care studiaza comporamentul uman, inclusiv functiile de ordin psihic si procesele mentale precum inteligenta, memoria, perceptia, precum si experientele interioare si subiective precum sunt sentimentele, sperantele si motivarea, procese fie constiente, fie inconstiente. In cadrul acestei activitati psihologice exista cateva categorii analizate: continutul de ordin psihic, functiile de ordin psihic, mecanisme de ordin psihic, sferele sau straturile de natura psihica si tipologiile de ordin psihologic. In psihologie sunt adoptate diferite terapii. Una din aceste terapii este cea experimentiala, care utilizeaza metode rationale si de natura stiintifica pentru descrierea si intelegerea cauzelor si a proceselor precum memorarea, comunicarea, perceptia, invatarea. Inca de la inceput psihologia a realizat investigatii din punct de vedere calitativ pentru a determina anumite caracteristici ale personalitatii umane.



Exista un capitol in psihologie care furnizeaza informatii despre valorificarea calitativa si cantitativa a rezultatelor. In randurile care urmeaza va vom enumera cateva informatii despre interpretarea de acest gen in cazul personalitatii unui copil.
Utilizînd anumite principii si tehnici se obþin indicatii despre normalitatea, anormalitatea sau supra-normalitatea unui copil. Insã, ceea ce este important de reþinut este amãnuntul ca, pentru a valorifica just o indicaþie de avansare , sau de arieraþie, este mai întîi necesar sã se precizeze ce semnificaþie are, pentru vîrsta de viaþã, care se stabileºte prin calcule ºi experimente, diferenþa care existã între vîrsta biologicã ºi vîrsta de evoluþie. ªi astfel, o valoare absolutã de 19 zile, de pildã, va avea cu totul altã semnificaþie dacã ea este constatatã la un copil in varsta de 5 ani, decît dacã ea este observatã la un copil de 5 luni. Pentru a prilejui o valorificare justa, BuhIer ºi Heizer exprimã rezultatele experimentelor nu ca o diferenþã între vîrsta biologicã (VB) ºi vîrsta de evoluþie (VE), ci aceºti cercetãtori fac calculul în analogie cu alþi coeficienþi de inteligenþã , al unui coeficient de evoluþie Q E.
Astfel, QE = VE : VB.
Este, aºadar, vorba, aci, de un raport între vîrsta de evoluþie (VE) ºi vîrsta realã, biologicã (VB). Iar QE numit coeficient de evoluþie se dobîndeºte prin simpla împãrþire a valorii VE la VB, dupã ce, bineînþeles, aceste douã valori (VE ºi VB) au fost transformate în zile, fiecare lunã socotindu-se 30 zile, iar un an 365 zile. Din aceste exemple reese cã atunci cînd QE este mai mare decît 1, se poate vorbi de o avansare în structurã; cînd însã QE este mai mic decît 1, atunci experimentatorul trage concluzia despre o arieraþie. Iar dacã QE este 1, atunci VB corespunde exact lui VE.
Insã, nu orice deviaþie de. la 1 poate fi socotitã, în mod categoric, ca o avansare, sau înapoiere. Sunt valori care cad în domeniul „normalului", deºi ele, categoric luate, ar indica o avansare sau înapoiere. Experimente numeroase, în variate medii, vor hotãrî limitele respective.
Biihler ºi Hetzer indicã, provizoriu1), drept domeniu al normalului, valorile cuprinse între 0,9 — 1,1.

< Anterior		Următor >